Despre biodiversitate

Umanitatea este ea însăşi o parte a biodiversităţii şi existenţa noastră în lume ar fi imposibilă fără aceasta. Calitatea vieţii, competitivitatea economică, forţa de muncă şi securitatea, toate se bazează pe acest capital natural. Biodiversitatea este esenţială pentru „serviciile ecosistemelor”, adică serviciile pe care le oferă natura: reglarea climei, apa şi aerul, fertilitatea solului şi producţia de alimente, combustibil, fibre şi medicamente. Aceasta este esenţială pentru menţinerea viabilităţii pe termen lung a agriculturii şi a pescuitului şi stă la baza multor procese industriale şi a producţiei de medicamente noi.

În Europa, activitatea umană a format biodiversitatea încă de pe vremea răspândirii agriculturii şi a creşterii animalelor, de acum peste 5 000 de ani. Revoluţiile agricole şi industriale au determinat schimbări dramatice şi accelerate în utilizarea terenurilor, intensificarea agriculturii, urbanizare şi abandonarea terenurilor. În schimb, acestea au dus la prăbuşirea multor practici (de exemplu, metodele agricole tradiţionale) care ajutau la menţinerea peisajelor bogate în biodiversitate.

Consumul ridicat pe cap de locuitor în Europa şi producerea de deşeuri înseamnă că impactul nostru asupra ecosistemelor se extinde cu mult dincolo de continentul nostru. Stilurile de viaţă europene se bazează puternic pe importul de resurse şi bunuri din toată lumea, deseori încurajând exploatarea nedurabilă a resurselor naturale. Toate acestea duc la pierderea biodiversităţii care, la rândul ei, dăunează resurselor capitale naturale pe care se bazează dezvoltarea economică şi socială.

Nu poate exista un scop mai incurajator decât intrarea în era restaurării, reconturând minunata biodiversitate a vieţii care încă ne înconjoară.

Edward O. Wilson, „Diversitatea vieţii”, 1992

Pierderea diversităţii este legată în mod inextricabil de degradarea serviciilor ecosistemului care susţine viaţa pe pământ. Evaluarea Ecosistemelor Mileniuluidin 2005 a evaluat 24 de servicii ale ecosistemului la nivel mondial şi s-a dovedit că 15 dintre acestea au fost degradate, afectând pescuitul, producţia de material lemnos, alimentarea cu apă, tratarea şi detoxifierea deşeurilor, purificarea apei, protecţia faţă de pericolele naturale şi reglarea calităţii aerului. Raportul privind starea mediului şi perspectiva 2005 al AEMşi cea de-a patra evaluare la nivel paneuropean a acesteia arată că UE nu face niciun progres vizibil către obiectivul din 2010 de stopare a pierderii biodiversităţii.